ILUMINATUL
Vezi toamna cum se-mbracă în trup pogorâtor
Acoperindu-și moartea cu iarba-n rădăcină.
La râul Babel plânsem. Din floare ce se-nchină
Acestei triste pravili mai stăruie un dor
Horit în neodihna miresmelor: lumină.
Ucenicindu-i nopții și bând-o prin tăgadă,
Licoare nouă, sfântă, ne-mbată și ne pradă.
*** Dacă aș fi fost din vremea lui Isus, m-aș fi dus după el, dar nu pentru a-l descoperi pe Dumnezeu, ci omenia către care Isus făcea semn, aceea pe care el o îndumnezeise propunându-se ca model.
*** Nevoiește-te, fiule, să faci mai degrabă voia altuia, decât voia ta.
Sfințească-se numele tău
vie împărăția ta și ne iartă
ce-i în suflet și-n afară mereu
inima ta în noi să bată
Vie împărăția ta și ne iartă
doar facă-se voia ta libertate
călători din poartă-n poartă
pentru toți la fel pentru toate
Doar facă-se voia ta libertate
ce-i în suflet și-n afară mereu
în numele tău totul se poate
sfințească-se numele tău
Vie împărăția ta și ne iartă
a fi liberi este singura artă
Costel Zăgan, NORD Antologia poeților botoșăneni de azi, 2009
